SĂ MURIM SĂNĂTOŞI

Mişcarea, indiferent sub ce formă, creşte arderea grăsimilor şi din fracţiunile rezultate iau naştere molecule de HDL. Se recomandă ca, zilnic, organismul nostru să ardă, să consume, prin activitate fizicã, 300-400 kcalorii. Aceasta se poate realiza fie printr-o alergare uşoară de 30-40 de minute, fie prin mersul pe jos, 5-6 km, în aproximativ o oră, o oră şi jumătate. Jucând tenis de câmp 40 de minute, se ard 320 kcal, iar dacă se extinde jocul până la o oră, atunci se ajunge la 480 kcal. Mersul cu bicicleta sau pe jos până la locul de muncă – acolo unde se poate – şi renunţarea la ascensor, chiar dacă sunt 10 etaje, reprezintă metode care merită să fie folosite, în special de către persoanele care vor să scape de kilogramele în plus şi de colesterol. Efortul fizic de durată, indiferent dacă e vorba de înot, canotaj, schi, mersul pe jos sau cu bicicleta, are efectul cel mai bun, prin solicitarea un timp mai îndelungat a sistemului muscular şi circulator. Eforturile care durează mai puţin de 5-10 minute n-au niciun efect de antrenament asupra sistemului circulator. Unii cred că, dacă aleargă mai repede, e cu atât mai bine. sport1Însă efortul exagerat duce la creşterea acidului lactic în sânge, iar enzimele, care sunt catalizatorii metabolismului, nu mai pot acţiona în condiţii optime. Intensitatea efortului fizic trebuie să fie în zona de tranziţie spre acidoză, ceea ce se mai numeşte şi pragul aerob/anaerob, adică activitatea fizică să fie solicitantă, obositoare, fãră a fi exagerată sau epuizantă. Pentru a şti dacă efortul va avea efectele cele mai bune, iată câteva criterii de orientare: frecvenţa pulsului trebuie să fie în jurul cifrei de 180 minus vârsta pe care o aveţi; De exemplu, o persoanã de 40 de ani, la terminarea activităţii fizice, să aibă un puls de 140 pe minut;  frecvenţa respiraţiei, în timpul alergării sau al mersului, trebuie să fie astfel, încât să puteţi întreţine o conversaţie;  senzaţia efortului depus trebuie să fie de solicitare, însă nu de epuizare, de suprasolicitare. Concepţia că cine a avut deja un infarct trebuie să evite eforturile este de mult abandonată. Şi o inimă lezată are nevoie de solicitări pentru a-şi menţine funcţia optimă. Niciodată nu e prea târziu pentru a începe un program de exerciţii fizice.

sursa:”Alimentaţie inteligentă”- Emil Rădulescu

sport3

„Mens sana in corpore sano”…vă sună cunoscut citatul? „Minte sănătoasă, în corp sănătos”. Milităm pentru mişcare. Dar ce se întâmplă în organismul nostru atunci când alegem să ne antrenăm? Atunci când facem sport, pulsul crește pentru a circula o cantitate mai mare de oxigen într-un ritm mai rapid. Cu cât exersăm mai mult, cu atât inima devine mai eficientă în acest proces, astfel că în timp putem face eforturi mai solicitante și pe durate mai lungi. Sportul stimulează și creșterea unor noi vase de sânge, motiv pentru care oamenii care fac sport tind să aibă tensiunea mai scăzută.

sport4

De o circulație mai bună a sângelui beneficiază și creierul. Aproape imediat, celulele creierului încep să funcționeze mai bine, ceea ce face să fim mai alerți în timpul antrenamentului și să ne concetrăm mai bine după. Atunci când facem sport regulat, creierul se obișnuiește cu noul nivel de sânge și oxigen pe care îl primește și se adaptează pornind sau oprind activitatea anumitor gene. Cercetătorii susțin că multe dintre aceste schimbări îmbunătățesc funcționarea celulelor din creier și protejează împotriva unor boli precum Alzheimer, Parkinson și declinul mental care vine odată cu vârsta.

sport7

Exercițiile fizice eliberează mai mulți neurotransmițători, precum endorfine, dopamină, și serotonină, care au un rol important în alungarea depresiei. Cei care fac sport, cunosc senzaţia de bine care se instalează imediat după un antrenament. Unii sportivi găsesc această stare atat de placută, încât ajung dependenţi de ea. Alţii – mai puţin amatori de atletism – invaţă sa declanşeze secreţia de endorfine dând intâietate stărilor de încredere in sine, de atitudine pozivă şi de veselie, printr-un mecanism intern de autoprotecţie. Dacă vă spun că aceeaşi neurotransmiţători se eliberează şi atunci când te îndrăgosteşti… E dovedit ştiinţific, nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt.

Persoanele care sunt îndrăgostite, înregistrează niveluri ridicate de dopamină, care alimentează zonele creierului responsabile cu transmiterea plăcerii. Astfel, persoanele îndrăgostite resimt încontinuu plăcere, de aceea sunt mereu înclinate să spună că sunt fericite.  Dopamina joacă rolul uni produs chimic care „negociază” plăcerea la nivelul creierului. Serotonina este numită şi “hormonul fericirii”.

sport6

Motivele pentru care ar trebui să facem mişcare sunt evidente şi poate că ar trebui să ne oprim un pic din goana de zi cu zi… măcar 30 de minute.

 

 

Tu ce părere ai?

comments

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.